1998
Pierderea surorii
Momentul întrebărilor existenţiale şi începutul căutării scopului existenţei omului pentru sine şi a rolului său fundamental în dinamica lumii văzute şi nevăzute.
2000-2015
Bucurii nemărginite – 15 ani în preajma marilor duhovnici
Descoperirea darurilor credinţei creştin-ortodoxe, vii şi lucrătoare, în sufletul, în viaţa, şi în învăţăturile marilor duhovnici.
Implicare socială, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, şi organizarea a peste 150 de evenimente gratuite: culturale, artistice, civice şi duhovniceşti în spirit creştin-ortodox pentru întărirea în credinţă a oamenilor şi o viaţă împlinită.
Studii universitare: Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Istorie
2014 - 2015
Luarea marilor decizii. Asumarea slujirii complete
Începerea proiectului bisericii – Sfinţirea locului
şi primirea Sfintei Taine a Hirotoniei
2015 – 2024
Cursuri postuniversitare:
Formator şi Consilier pentru dezvoltare personală.
Încercări de la oameni fără credinţă adevărată.
Slujire şi aflarea bucuriei depline prin Sfânta Liturghie şi a biruinţei prin ridicarea şi sfinţirea Bisericii
1998
Pierderea surorii
Momentul întrebărilor existenţiale şi începutul căutării scopului existenţei omului pentru sine şi a rolului său fundamental în dinamica lumii văzute şi nevăzute.
M-am apropiat de biserică în 1998 într-un moment foarte greu pentru familie când mi-am pierdut singura soră, Ioana-Lăstuna, de 21 de ani, în a treia noaptea de Rusalii – 1998, într-un eveniment de circulaţie. Era singurul membru al familiei care mergea la biserică.
Un copil al lui Dumnezeu, un înger, care ,,a nimerit” într-un trup de om, şi a trebuit să se întoarcă repede înapoi printre îngeri, iar pe noi să ne întoarcă la credinţă şi să ni-L descopere pe Dumnezeu. Un suflet nobil, rafinat, îi plăcea să citească mult, ne iubea pe toţi tăcut şi frumos, avea grijă de bunica, suferinţele le ţinea în ea, nu le exprima. Dăruia caldură, pace şi ierta uşor.
Îi mulţumesc surorii mele Ioana şi Lăstuna, nume rar, şi un copil minunat, că a vrut să ne lumineze viaţa, cu prezenţa ei, chiar şi pentru o clipă şi l-a adus pe Dumnezeu în viaţa noastră.
Îţi mulţumesc Ioana, eşti autorul moral al tuturor faptelor bune pe care Dumnezeu ne-a ajutat să le facem. Să ne ierţi te rog pentru ştiute şi neştiute supărări: părinţi, bunici, frate, mătuşi, şi roagă-te şi pentru noi toţi să biruim cu toată lucrarea cea bună, pentru întărirea în credinţă a oamenilor şi mântuirea sufletelor. Amin.
Dumnezeu cu noi cu toţi Ioana, pe pământ şi în Cer. Te iubesc, fratele tău mai mare, acum preot, prin jertfa ta de viaţă. Doamne Iisuse Hristoase ocroteşte şi mântuieşte sufletul roabei tale şi surorii mele Ioana-Lastuna şi o aşează cu Sfinţii, că multe şi frumoase lucruri s-au lucrat prin jertfa ei, Amin. Te iubesc Doamne, mulţumesc. Pr Florin-Bogdan Ivan
1999
Aflarea drumului şi admiterea la Facultatea de Teologie-Ortodoxă
În mod firesc a fost multă durere, tristeţe şi mâhnire, uneori revoltă, cum este posibil să se întample astfel de lucruri cu oamenii buni. Dar în același timp, odată cu marea tristeţe pentru pierderea surorii, numai Biserica, prin duhovnici şi slujbe, îmi oferea o susținere sufletească reală. În acea perioadă, un gând puternic l-am avut permanent, ,,cunoaște-L pe Dumnezeu”. La momentul respectiv m-au ajutat mult Pr. Viorel C. şi Pr. Ştefan P. şi în timp, atât rațional cât și sufletește, am primit răspunsuri.
În nici un alt loc, în afara bisericii, nu există, Cuvântul Viu și nici instrumentele, dincolo de lumesc, care pot ajuta în mod major sufletul, în orice situaţie dificilă. Implicit întreaga fiinţă omenească, bineânţeles să crezi şi să respecţi învăţăturile dumnezeieşti.
Astfel, la un an de zile după plecarea surorii, în 1999, la îndemnul şi cu binecuvântarea părintelui duhovnic m-am înscris la examenul de admitere la Facultatea de Teologie – Ortodoxă, unde am intrat, la fără taxă şi am avut unii dintre cei mai frumoşi ani ai învierii mele sufleteşti.
2000-2015
Bucurii nemărginite – 15 ani în preajma marilor duhovnici
Descoperirea darurilor credinţei creştin-ortodoxe, vii şi lucrătoare, în sufletul, în viaţa şi în învăţăturile marilor duhovnici.
Implicare socială, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, şi organizarea a peste 150 de evenimente gratuite: culturale, artistice, civice şi duhovniceşti în spirit creştin-ortodox pentru întărirea în credinţă a oamenilor şi o viaţă împlinită.
Studii universitare: Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Istorie
De la început, de când am intrat la Facultatea de Teologie, pe fondul întrebărilor existenţiale determinate de pierderea surorii şi de faptul că totul era nou pentru mine, fiind absolvent al Liceului „Mihai Eminescu”, specializarea chimie-fizică, am avut o dorinţă puternică de a cunoaşte, şi din punct de vedere practic, credinţa ortodoxă pentru a o înţelege mai bine. Astfel, am fost: voluntar, membru fondator şi preşedinte al Asociaţei Studenţilor Creştin – Ortodocşi Români – Constanţa, care a devenit, la momentul respectiv, una dintre cele mai active asociaţii studenţeşti ortodoxe din România. După facultate, am fost membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Civice a Tinerilor Ortodocşi Români – Bucureşti. Iar din 2009 coordonator de activităţi culturale la Mânăstirea Sf. Ioan Casian – Constanţa.
În aceste organizaţii, timp de 15 ani, ca voluntar, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi a unor echipe de tineri deosebiţi şi antreprenori iubitori de România, am organizat (şi coorganizat) peste 150 de activităţi culturale, civice şi duhovniceşti creştin-ortodoxe, cu caracter local, naţional şi internaţional, pentru întărirea în credinţă a oamenilor şi asumarea unei vieţi morale. De-a lungul timpului au fost prezente la aceste evenimente peste 50.000 de persoane, în: Constanţa, Bucureşti, Suceava, Braşov, Cluj-Napoca, Mânăstirea Putna şi Mânăstirea Sf. Ioan Casian.
În toată această perioadă cele mai importante momente care mi-au îmbunătăţit în mod major viaţa şi m-au ajutat profesional au fost întâlnirile cu marii duhovnici, ierarhi, preoţi de mânăstire, arhimandriţi şi preoţi de mir: ÎPS Iustinian Chira, ÎPS Pimen, ÎPS Bartolomeu Anania, ÎPS. Lucian al Tomisului, Pr. Arhim. Cleopa Ilie, Pr. Arhim. Arsenie Papacioc, Pr. Arhim. Sofian Boghiu, Pr. Adrian Făgeţeanu, Pr. Arhim. Teofil Părăian, Pr. Prof. Constantin Galeriu, Pr. Arhim. Iustin Pârvu şi Pr. Nicolae Tănase.
Am avut bucuria să-i aflu în viaţă şi gândul bun să merg, să-i cunosc, să-i ascult şi pentru unii dintre dânşii să organizez în spaţiul public conferinţe duhovniceşti. Pentru a împărtăşi la cât mai mulţi oameni bucuria de ai cunoaşte personal, de a se întări în credinţă şi de a-şi asuma o viaţă duhovnicească, pentru dezvoltarea deplină a fiinţei omeneşti, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi premisă pentru mântuire. De asemenea de ajutor au fost pelerinajele la numeroase mânăstiri şi la Sfântul Munte Athos.
În acest mod am descoperit darurile credinţei creştin-ortodoxe, vii şi lucrătoare, în sufletul, în viaţa şi în învăţăturile marilor duhovnici.
2014 - 2015
Luarea marilor decizii. Asumarea slujirii complete
Începerea proiectului bisericii – Sfinţirea locului şi primirea Sfintei Taine a Hirotoniei
După 15 ani în preajma marilor duhovnici impresionat de suferinţele pe care aceştia le-au trăit şi de pacea şi bucuria pe care o aveau după toate cele pătimite. Descoperind frumuseţea duhovnicească a acestora, slujbele de la mânăstiri, cuvintele de folos şi învăţăturile lor, s-a născut firesc, dorinţa de a mulţumi, tuturor celor prin care l-am cunoscut pe Dumnezeu, şi de a dărui oamenilor bucuriile trăite şi învăţăturile aflate.
Astfel, s-a născut şi voinţa puternică de a-mi asuma ridicarea unei biserici şi slujirea. Ridicarea bisericii fiind singurul lucru major care îl puteam face, pentru memoria celor care m-au ajutat şi al celor din neam mutaţi la Cer, şi pentru bucuria sufletelor acestora. Iar slujirea fiind cea mai potrivită lucrare pentru a vorbi oamenilor, dintr-o experienţă completă, despre importanţa vieţii duhovniceşti. Toate acestea unde se puteau realiza cel mai bine decât în satul unde am venit pe lume şi am crescut, Valu lui Traian, în curtea bunicii, cu atât mai mult cu cât aveam această posibilitate.
Am dorit să aduc, cât mai aproape de oameni, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, darurile credinţei creştin-ortodoxe, vii şi lucrătoare, din viaţa şi învăţăturile marilor duhovnici şi din frumuseţea slujbelor mânăstirești, săvârşite cu accent pe rugăciune şi în linişte deplină.
Pentru nevoile sufleteşti ale oamenilor, trăirea sentimentului religios şi asumarea vieţii duhovniceşti, de mare folos pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, pentru dezvoltarea şi devenirea completă şi sănătoasă a fiinţei omeneşti (trup, suflet: minte, credinţă, emoţii, caracter şi comportamente) şi împlinirea premisei pentru mântuire.
Un rol hotărâtor l-au avut pentru acest demers mătușa mea Luiza Nicolae şi bunica Nicola Chiriachiţa.
Pe data de 17 Aprilie 2014 – în Joia Mare, o zi aleasă de Dumnezeu, neprogramată, a avut loc Sfinţirea locului pentru biserică de către Înaltpreasinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi a fost stabilit Hramul Bisericii „Învierea Domnului”, fiind cea mai apropiată sărbătoare. Acest hram ne-a adus şi ne aduce multă mângâiere, oferă un sens suferinţei, pe care o converteşte în lumină şi în nădejde.
Sfinţirea locului pentru biserică a fost, după cum am zis, neprogramată, a avut loc în ziua în care bunica s-a externat de la spital. Avea 91 de ani şi o stare de sănătate, din punct de vedere fizic, deloc bună, doctorii erau foarte rezervaţi iar unii au spus că se poate întâmpla oricând o situaţie nedorită, în maxim două săptămâni. Bunica, un om puternic sufleteşte, de dimineaţă, înainte de externare, mi-a spus foarte hotărâtă că primul lucru pe care îl doreşte să-l facă când ajunge acasă este sfinţirea pământului, stabilit dinainte, pentru ridicarea unei biserici ortodoxe.
În câteva ore totul era pregătit, locul pentru slujbă amenajat, pavilionul montat şi Sfânta Cruce făcută şi scrisă. Peste puţin timp a sosit şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care a săvârşit slujba de sfinţire a locului şi a Sfintei Cruci. La baza Sfintei Cruci am pus pământ şi piatră de la Sf. Munte Athos. Maica Domnului să ocrotească şi să binecuvânteze locul şi lucrarea duhovnicească ce se doreşte a se face. Amin!
Bunica a fost cel mai fericit om pe care l-am văzut. Darul bunicii sigur a fost primit de Bunul Dumnezeu. Bunica într-o lună de zile şi-a revenit şi cele maxim două săptămâni date de doctori, Bunul i le-a înmulţit în ani de viaţă alături de copii şi de nepoţi.
Cu adevărat a fost primit darul bunicii şi este un loc binecuvântat. De la sfinţirea locului şi până azi multe alte daruri minunate a făcut Domnul pentru membrii familiei dar şi pentru alte persoane care cu credinţă au venit la sfintele slujbe în această bisericuţă modestă.
2015 – 2024
Cursuri postuniversitare:
Formator şi Consilier pentru dezvoltare personală.
Încercări de la oameni fără credinţă adevărată.
Slujire şi aflarea bucuriei depline prin Sfânta Liturghie şi a biruinţei prin ridicarea şi sfinţirea Bisericii
Peste aproape un an de zile de la sfinţirea locului şi donarea acestuia Arhiepiscopiei Tomisului, de către noi: Ivan Florin-Bogdan, împreună cu soţia, profesor Elena Ivan şi cu bunica Nicola Chiriachiţa cu copii: Elena-mama mea, Maria, Octavian-Mircea, Luiza, Cristian-Andrei şi nepoţii, pe data de 28 februarie 2015 mi-am asumat slujirea deplină a lui Dumnezeu prin primirea tainei hirotoniei.
Perioada de pregătire 2015-2017 am făcut-o la Mânăstirea ,,Sfântul Ioan Casian” din Cheile Dobrogei şi la Biserica Sf. Mare Muceniță Ecaterina din Constanţa. Tot în această perioadă am ridicat la roşu Bisericuţa Ortodoxă ,,Învierea Domnului”, pe locul donat.
Timp de 8 ani am slujit ca preot voluntar (nesalarizat) cu biserică în construcţie şi fără sector (nici în prezent). Nu a fost deloc uşor şi nici acum nu este. Oameni de bine au fost, şi sunt, dar cheltuielile au depăşit cu mult ajutorul primit. Astfel, creditele luate de soţie şi vânzarea unor loturi de pământ de către mama Elena şi mătuşa Maria, pentru a continua proiectul au fost obligatorii.
Odată cu sfinţirea lăcaşului de cult, 15-16 aprilie 2017, chiar de Învierea Domnului – ziua de naştere a bisericii – Hramul acesteia, am început slujirea celor 40 de Sfinte Liturghii, fără întrerupere, până la Înălţare, 25 mai 2017, ziua mea de naştere – aşa a vrut Domnul să fie în acel an, binecuvântat. Pentru binecuvântarea locului, cu o bună lucrare ortodoxă de folos în devenirea duhovnicească a slujitorilor şi credincioşilor, care sunt şi care vor fi, sau vor trece pe aici de-a lungul timpului. Amin.
Nu am construit mult, dar foarte important am slujit, s-a rezistat, fără nicio susţinere materială sau morală din partea vreunei instituţii publice, 90% din cheltuieli au fost suportate de familie, din credite, împrumuturi şi vânzări de bunuri.
Tot ce am făcut ca familie şi vom face împreună, rămâne comunităţii şi ţării în care trăim. Astfel, copii şi nepoţii noştri să fie mândri de părinţii care i-au crescut şi legaţi sufleteşte de locul unde s-au născut. Păstrându-și vii, valorile culturale și spirituale, oriunde s-ar afla.
Încercările dezvoltă în noi, abilități și puteri pe care nu le obții altfel: realism, consecvenţă, determinare, organizare, anduranţă şi o mai mare dorinţă de a lucra binele.
Începutul cel bun care mi l-a dat Dumnezeu să-l realizez, l-am împlinit, prima Sfântă Liturghie, pe pământul bunicii, donat Arhiepiscopiei Tomisului, în bisericuţa care am ridicat-o lângă casa mamaii, în localitatea Valu lui Traian, unde m-am născut, am fost botezat și am crescut.
Împlinirea Sfintei Liturghii este începutul tuturor lucrurilor bune care s-au făcut, se fac şi se vor face în acest loc unde am ridicat bisericuţa, pentru întărirea în credinţă a oamenilor şi împlinirea duhovnicească a vieţii.
Cel mai important loc pe acest pământ, al biruinței, al bucuriei şi implinirii ființei omenești, este și va fi, locul unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Aici este locul special unde se află Sfântul Trup şi Sânge al Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, în Sfântul Potir și în Chivot, aici se uneşte Cerul cu pământul. Tot Aici, în liturghie, se întâlnesc energiile nemateriale, superioare ale lui Dumnezeu cu energiile pământeşti ale oamenilor şi le curăță pe acestea, le tămăduiește și le sfințește. Este locul primirii darurilor Duhului Sfânt esențiale pentru viața omului.
Binecuvântarea Domnului peste noi toți,
cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni!
Întotdeauna! Doamne ajută !
Pr. Florin-Bogdan Ivan